Grup de dezvoltare personală pentru COPII

1388027

Începând cu luna ianuarie 2015, voi realiza in cadrul cabinetului meu  grupuri de dezvoltare personala pentru copii.

Ce este GDP?

Grupul de Dezvoltare Personala reprezintă un loc in care copilul se poate manifesta in mod natural,  autentic, unde se poate auto-descoperi si învăța cum sa fie într-o relație,  beneficiind de suportul, înțelegerea si căldura celorlalți membrii ai grupului.  Fiind un spațiu care oferă siguranță si libertate, copiii pot experimenta in alta maniera situațiile dificile si problemele cu care se confrunta in viața de zi cu zi.

Modalități de lucru in cadrul grupului

Fiind o activitate destinata copiilor, maniera de lucru cu aceștia este specifica vârstei lor. Principala  metoda de lucru va fi jocul, iar in cadrul jocurilor voi aduce tehnici specifice de lucru, cum ar fi: pictura  libera, desenul, teatrul de marionete, instrumente muzicale, modelajul, mișcarea si dansul, dar si tehnici generale de lucru cu copilul in cadrul unui grup.

Modulele

Modulul 1:  Joc si Pictura sau Desen

Pictura si desenul reprezenta o forma de exprimare, si prin intermediul imaginilor si desenelor se eliberează o energie creativa, care poate stimula încrederea in sine a copiilor, o mai mare acceptare a abilitaților lor, data de experiența realizării unei creații. In aceasta experiență a creației, va fi evidențiat procesul, participarea si nu rezultatul final.

Modulul 2: Joc, Mișcare si Dans

Mișcarea ajuta copilul sa își conștientizeze mai bine corpul (atât părțile corpului, cat si corpul in ansamblu), poziționarea corpului,  sa își coordoneze mișcările, sa își dezvolte funcțiile senzoriale  (văz, auz, atingere, gust si miros), dar si sa învețe semnificația limbajului corporal si însemnătatea acestuia in crearea unor relații.  De asemenea, prin o mai buna cunoaștere corporala, copii pot intra mai ușor in contact cu emoțiile lor.

Dansul nu înseamnă doar anumite mișcări  coordonate cu sunetul muzicii, ci o modalitate de a  descoperi propriul ritm corporal acordat la sunetul melodiei. Copii pot experimenta dansul ca pe o modalitate de exprimare corporala.

Modulul 3: Joc si Teatru de marionete

Jocul dramatic este începutul comunicării interactive dintre adulți si bebeluși si încurajează copilul sa dezvolte empatia- înțelegerea a ceea ce simte o alta persoana. Prin intermediul teatrului, copiii pot  explora aceasta comunicare interactiva si pot retrăi experiențe din anii timpurii.

Modulul 4:  Joc si Muzica

Terapia cu ajutorul muzicii reprezintă o modalitate de exprimare a sentimentelor si ideilor cu ajutorul sunetelor combinate într-o maniera specifica. Înțelegerea abilității de a folosi sunetele unui instrument  oferă copilului un sens pozitiv al interacțiunii cu el însuși, si apoi cu ceilalți prin cântarea  la  instrumente si crearea unor sunete care produc propria melodie, unica a copilului.

Modulul 5: Joc si Modelaj

Modelajul, ca mijloc de realizare a contactului copilului cu sine, este o activitate plăcută si relaxanta, cu multiple beneficii, atât pentru îmbunătățirea unor deprinderi, cum ar fi acelea de a doza efortul și amplitudinea mișcării, de a ține corect unealta de scris în mână, dar si acela de a realiza un obiect care reprezintă lumea lui interioara, cu defecte si calități, obiect acceptat si valorizat in cadrul grupului.

Modulul 6:  Joc creativ

Jocul reprezintă activitatea dominanta din primii ani de viată ai unui copil, fiind o experiență formativa majora pe plan mental, fizic, emoțional si spiritual. Un alt beneficiu al jocului este acela de a stimula creativitatea.

Tematica modulelor poate fi reluata, in funcție de nevoile sau cererile copiilor, numărul modulelor putând fi prelungit.

Părinții

Rolul si implicarea părinților in viața copilului este esențială si de baza. De aceea, pe parcursul desfășurării grupului de dezvoltare personala, aceștia vor fi informații despre implicarea si evoluția copilului lor in activitate si despre achizițiile făcute. Pentru menținerea noilor achiziții formate in cadrul grupului, părinții pot descoperi noi modalități de educare si creștere a copilului, oferindu-i  susținere, esențială pentru valorificarea rezultatelor terapeutice si păstrarea lor in timp.

De asemenea, părinții au ocazia de a participa la ateliere de Parenting, susținute de colegii mei cu care colaborez in cadrul cabinetului Ora de terapie (www.ora-de-terapie.ro). Aceste grupuri vor avea loc simultan cu grupurile de dezvoltare personala ale copiilor.

Părinții care aduc 1 copil la grupurile de dezvoltare personala beneficiază  de o reducere de 20% din costurile grupurilor de Parenting.

Categorii de vârstă

4-6 ani

7-9 ani

Ședință de intercunoaștere si evaluare

Programul Grupului de dezvoltare personala va tine cont de vârsta, nevoile si preocupările fiecărui copil in parte. De aceea, voi realizat o ședință de intercunoaștere si evaluare cu fiecare familie in parte (părinți si copil) înainte de începerea grupului, pentru a stabili împreună obiectivele terapeutice de atins pentru fiecare copil.

Costul sedintei este 40 lei.

Costuri si program

Costul unui modul este 40 lei/copil/pe sedinta,  durata unui modul este de 60 minute, iar frecventa este de 1 modul pe săptămână.

Grupul va avea un număr de 4 copii si va începe in momentul in care vor exista 4 cereri.

Programul grupurilor va fi stabilit de comun-acord cu părinții.

Psihoterapia cu şi pentru COPII

images (1)

Am fost intrebata adesea de ce imi place sa lucrez cu copii si adolescenti.  De multe ori am oferit un raspuns in functie de persoana si de contextul in care ma aflam. Acum, alegand sa am un moment de introspectie pentru a-mi oferi cu adevarat un raspuns, inteleg ca la baza motivatiei mele stau aspecte personale, dar mai ales aspecte profesionale.

Aspectele personale sunt usor de intuit: lucrul cu copiii imi permite manifestarea unor comportamente copilaresti, imi faciliteaza explorarea lumii lor prin intermediul a cat mai putine cuvinte si a cat mai multa joaca, imi ofera sansa sa imi duc creativitatea si autenticitatea la un nivel mult ridicat decat in interactiunile cu adultii (cu copii nu pot fi altcineva decat EU, pentru ca ei au inca aceasta abilitate innascuta de a simti persoana de langa ei; pe masura ce crestem, aceasta abilitate se diminueaza, este acoperita de mecanisme de aparare). Si cred ca cel mai important aspect este acela ca INVAT din fiecare interactiune cu ei. De aici pot trece catre aspectele profesionale ale motivatiei mele.

Aceste aspecte profesionale au la baza in primul rand respectarea eticii in lucrul psihoterapeutic. Lumea si modul de a fi ale unui copil le vad ca fiind mult mai fragile decat ale unui adult si pot cadea in capcana greselii mai usor. De aceea, in lucrul meu cu copii imi exersez permanent abilitatea de a-l respecta pe copil, ca om cu individualitate proprie, cu nevoi si dorinte si ganduri si emotii specifice varstei la care se afla. Apoi sunt atenta la sistemul familial al copilului, la ce se intampla in cadrul acestuia si la cum se integreaza individualitatea lui in acest sistem. Respectand aceste principii aduc etica in lucrul meu cu copiii.

Un alt aspect profesional pe care il consider esential in a face psihoterapie cu copii este legat de formarea mea ca psihoterapeut pentru copii.  Cred cu tarie cu nu orice psiholog sau psihoterapeut poate lucra cu copii, tocmai de aceea este nevoie de o formare specifica, cu modalitati de interventie si lucru specifice pentru copii. Am ales sa fac mai multe formari de acest fel si voi mai face pe parcursul practicii mele clinice, pentru ca in felul acesta lucrez etic si profesional.

Tocmai din aceasta perspectiva aduc aici un contra-argument ideii conform careia „Este mult mai usor sa faci psihoterapie cu copii decat cu adulti”. Spun ca nu este asa pentru ca acest tip de psihoterapie necesita o maniera specifica de lucru, pentru care se fac formari profesionale specializate (deci investitie de energie, bani, timp si motivatie implicita); pentru a lucra cu un copil este nevoie intotdeauna sa incepi prin a aborda adultii din viata copilului si de a con-lucra cu acestia, deci niciodata nu lucrez doar cu copilul.

Acestea sunt cateva din aspectele lucrului meu psihoterapeutic cu copii.

In cazul lucrului cu adolescentii, motivatia mea se schimba pe alocuri. Insa acesta este subiectul unui alt articol, pe care il voi scrie in curand.

Cât de pozitiv/ă eşti?

Tocmai am descoperit o cale foarte usoara de a-mi verifica starea emotionala zilnica.

Imi imaginez ca daca ati avut contract cu o sedinta de psihoterapie, cu siguranta ati fost intrebati de catre psihoterapeut/a „Cum te simti?/ Ce simti acum?”. Definirea emotiilor nu este atat de usoara precum pare. De multe ori am auzit raspunsuri de genul : „Ma simt ca si cum as fi fost mintit/a” sau „Ma simt rau/ aiurea/ prost/ciudat/ bine/ca la scoala”. Aceste raspunsuri nu definesc, de fapt, emotia simtita, ci ganduri sau uneori, senzatii corporale. Pornind de la cele patru emotii de baza (frica, furie, bucuria si tristete), putem simti o varietate de alte emotii.

Am gasit chiar o clasificare foarte explicit facuta de Daniel Goleman (parintele inteligentei emotionale):

emotii Goleman

Micul chestionar pe care l-am descoperit pe acest site: http://www.positivityresonance.com/survey.php?loc=pos acopera o gama larga de emotii pe care le putem simti sau nu pe parcursul unei zile si ne ofera posibilitatea de a tine o evidenta pe parcursul a 2 saptamani a starii noastre emotionale, focusul fiind, de fapt, pe stare de pozitivitate, in general.

Pentru curiozitatea personala, voi tine aceasta evidenta timp de doua saptamani. Mi se pare si un bun exercitiu de introspectie.

Voi ce parere aveti?

Diferenţe între PSIHOLOG, PSIHOTERAPEUT şi PSIHIATRU!

Încă de când am intrat in domeniul Psihologiei si apoi al Psihoterapiei, am dorit sa scriu despre diferențele dintre acestea si alte domenii afiliate, atât pentru plăcerea personala de a transmite informația corecta celui de lângă mine, cat si pentru a contribui la educația generala.

Nu de puține ori am primit întrebarea: “Ce face, mai exact, un PSIHOLOG?”, “Cum, psihologul si PSIHOTERAPEUTUL fac lucruri diferite? ”, “In cazul acesta, care mai este rolul PSIHIATRULUI?”. Voi încerca sa răspund la aceste întrebări prin informațiile de mai jos.

PSIHOLOGUL este cel care a terminat Facultatea de Psihologie, obținând astfel licența in Psihologie. Pentru a putea practica legal si a fi cu adevărat in serviciul oamenilor, psihologul trebuie sa urmeze o formare post-universitara sau un master intr-una din următoarele specializări: psihologie clinica, consiliere psihologica, psihoterapie, psihologie educationala, psihologia muncii, psihologie judiciara etc. După ce finalizează aceste formari/mastere, merge la Colegiul Psihologilor din Romania si își ia atestat de libera practica (si acesta din urma având niște trepte profesionale de urmat).

PSIHOTERAPEUTUL este fie medicul psihiatru, fie psihologul care a făcut ulterior si o formare/un master in psihoterapie. El se ocupa de intervenția prin mijloace specifice asupra acelor probleme ale omului, care ii perturba sistematic viața psihica, emoțională sau sociala sau care ating pragul de afecțiune patologica.

Veți fi auzit, probabil si de următoarele specializări- consiliere psihologica si psihologie clinica, de aceea consider ca este important sa ofer informații corecte si in ceea ce le privește.

Consilierul psihologic este psihologul care a urmat specializarea pe consiliere psihologica. El se ocupa de optimizarea si dezvoltarea personala a oamenilor sănătoși, care se afla intr-un impas ce le afectează viața de zi cu zi.

Aici voi menționa ca mai exista si alte tipuri de consiliere, fiecare abordând o alta ramura a psihologiei (consiliere școlara, consiliere vocaționala, consiliere in mediul organizațional etc.)

Psihologul clinician este psihologul cu formare in psihologie clinica. Îl întâlniți cel mai adesea in spitale sau clinici, lucrând in colaborare cu un medic psihiatru, cu ajutorul testelor psihologice. Acesta evaluează, stabilește factorii psihologici relevanți pentru starea de sănătate sau boala si intervine prin consultanta acolo unde este necesar.

PSIHIATRUL este absolvent al Facultății de Medicina, care a urmat un rezidențiat pe specialitatea Psihiatrie. Este singurul care are competenta de a trata bolile mintale grave de nivelul dementelor, schizofreniilor, depresiilor majore, etc. si poate prescrie tratament medicamentos. Prin formaţia sa, el abordează tulburările psihice mai degrabă dintr-un punct de vedere medical decât dintr-un punct de vedere psihologic. Acesta poate fi, la rândul sau, psihoterapeut, daca realizează o formare de specialitate intr-una din abordările psihoterapeutice recunoscute de Colegiul Psihologilor din Romania.

Este nevoie sa menționez ca medicii (de orice specialitate) pot deveni psihoterapeuți, daca urmează un curs de formare in psihoterapie.

Aceia dintre voi care aveți si alte informatii, sunteti liberi sa le completati pe cele prezentate de mine!