Observ o practica din ce in ce mai frecventa in gradinite si scoli (indeosebi in mediul privat); copilul este mutat de la o gradinita/scoala la alta in momentul in care are greutati de adaptare la mediul educational sau acest mediul nu este “potrivit” pentru copil. Insa de cele mai multe ori, aceasta practica vine dintr-o alegere exclusiva a parintilor, facuta in detrimentul copiilor.

Din punctul meu de vedere, un copil nu se poate adapta unui mediul educational  in urmatoarele situatii:

• atunci cand copilul are dificultati in dezvoltare (posibile intarzieri, tulburari de dezvoltare cum ar fi autismul, sindroame genetice, tulburari de invatare etc.), deci anumite abilitati nu sunt dezvoltate la nivelul varstei cronologice;
• atunci cand parintele are un stil de parentaj hiper-protectiv sau fara limite; in primul caz, la cea mai mica greutate a copilului in mediul educational, parintele alege sa il retraga pe copil sau sa il mute la alta scoala/gradinita; in al doilea caz, parintele si-a crescut copilul fara prea multe limite/granite/reguli (esentiale in dezvoltarea sanatoasa a copilului) si cand, in mediul educational copilul se confrunta cu structura sau reguli, manifesta probleme emotionale sau probleme de comportament;
• atunci cand mediul educational este prea rigid sau cu accent doar pe competitie, indeosebi copiii cu rezilienta scazuta pot avea o adaptare dificila;

Desigur, mai pot fi si alti factori, cum ar fi crizele specifice fiecarei etape de dezvoltare prin care copilul trece, anxietatea de separare de la intrarea in gradinita sau scoala, etc, insa acestea intra in sfera normalitatii.

In situatiile mentionate mai sus, cei care sunt afectati sunt copiii, mai ales la varsta gradinitei, cand nevoile de siguranta si predictibilitate sunt esentiale pentru dezvoltarea lor emotionala adecvata, iar schimbarile frecvente ale mediului educational provoaca nesiguranta si instabilitate emotionala. Copiii sufera pentru ca isi pierd prietenii (da, copiii pot crea relatii de prietenie inca de la varste fragede), pierd mediul fizic cu care s-au obisnuit, pierd rutinele, iar daca s-au atasat de cadrul didactic (care adesea poate deveni o figura de atasament) se pot simti abandonati.

Recomand inainte ca parintele sau orice ingrijitor al copilului sa ia decizia de a muta copilul la o alta scoala/gradinita:

• sa discute cu copilul despre experienta de la scoala/gradinita; adesea, cei mici nu vor vorbi direct despre aceste experienta, asa ca un joc de rol cu animalute “de-a gradinita” sau o poveste inainte de somn cu teme asemanatoare, initiate de parinte pot releva perspectiva copilului;
• sa incerce o comunicare deschisa cu oamenii implicati in mediul educational al copilului (din care, de obicei fac parte nu doar profesorul/invatatorul/educator, ci si directorul, psihologul/consilierul scolar etc), in care sa exprime direct, in mod asertiv observatiile facute asupra experientei copilului, a nemultumirilor despre mediul educational, fara acuzatii nefondate sau pasiv-agresive etc.
• scoala/gradinita sa incerce cat mai multe strategii de integrare a copilului in mediul scolar, ideal create de o echipa multidisciplinara;
• sa ceara ajutorul unei a treia persoane, ideal neimplicata in relatii cu nicio parte, care isi poate face o parere obiectiva despre situatia care determina mutarea; aceasta persoana poate fi un psiholog (scolar, consilier sau psihoterapeut), un mediator sau orice alta persoana cu competete in lucrul cu copiii.

Si nu uitati: starea de bine a copilului este de multe ori diferita de starea de bine a parintelului sau a cadrului didactic, de aceea aceasta este de preferat sa primeze in alergerile pe care adultii le fac pentru copii.