Ce înseamnă MINDFULNESS?

DSC_5276

De ceva vreme am întâlnit şi ulterior am început să aduc în viaţa mea de zi cu zi practica MINDFULNESS. La prima vedere, poate părea ceva abstract şi greu de digerat (termenul nici măcar nu are traducere în limba română). Însă conceptul şi filosofia din spatele lui sunt cât se poate de simple, dar pline de beneficii şi utilitate.

Mindfulness înseamnă conştientizarea sau trăirea conştientă a momentului prezent, atunci când există o dorinţă deschisă şi sinceră de a înţelege ce se întâmplă în interiorul tău şi în jurul tău. Înseamnă să trăim în momentul din prezent (nu e acelaşi lucru cu a „ne gândi” la momentul prezent) fără a judeca sau a ignora ceva şi fără a ne lăsa „furaţi” de presiunea vieţii de zi cu zi.

A fi mindfulness îţi oferă ocazia să trăieşti experienţe aparent banale cu o altă atitudine. Devii mai atent la soarele care îţi atinge faţa,  la gustul sărat al lacrimilor care îţi coboară pe obraz, la tumultul de senzaţii din corp atunci când te simţi frustrat sau din contră, entuziasmat. Poţi experimenta durerea sau fericirea maximă atunci când apar, fără a face neapărat ceva cu starea respectivă sau fără a avea o reacţie imediată.

În esenţă, a fi mindful înseamnă să îţi aduci trăirea vieţii, conştienţa, în „aici şi acum”, în fiecare moment trăit. Practicarea acestui stil de viaţă (pentru că devine o practică) implică efort şi intenţionalitate.

Dar ce este mai important decât a învăţa şi a practica modul în care putem fi mai atenţi, mai prezenţi, a învăţa despre cum să ne simţim confortabil în propria piele, cu propriile gânduri, sentimente şi corpuri?

Ce poate fi mai important decât a învăţa şi a practica blândeţea şi grija faţă de noi înşine şi de ceilalţi?

Nu sunt acestea lecții pe care sperăm să le înveţe  şi copiii noștri?

Copiii şi grijile

photo creditCopiii, ca si adulții, se îngrijorează din când in când, iar pentru unii dintre ei îngrijorarea este o emoție  trăită constant. Grijile sunt adesea însoțite de îndoială, frică şi lipsă de încredere, iar gândurile asociate acestor emoții se desfășoară fără oprire în mintea copilului, împiedicându-l să adoarmă sau chiar provocându-i dureri în diferite zone ale corpului (somatizări).

Pentru a identifica ce gânduri declanșează îngrijorarea, puteți face următorul exercițiu cu copilul: întrebați-l care dintre gândurile listate mai jos apar în mintea lui şi cu ce frecvenţă (copiii pot nota într-un jurnal gândurile corespunzătoare). Rugați-l pe copil să completeze următoarele gânduri, începând de la afirmația: “Uneori îmi fac griji…”:

  • Că voi fi tachinat/agresat/victima bulying-ului (pentru acei copii care cunosc termenul), apoi mă gândesc…
  • Că nu sunt îndeajuns de bun la anumite lucruri, apoi mă gândesc…
  • Că am provocat/asistat la o cearta, apoi mă gândesc…
  • Că cineva este foarte supărat pe mine, apoi mă gândesc…
  • Că aş vrea să îi rănesc pe alții, pentru că şi ei m-au rănit pe mine, apoi mă gândesc…
  • Dacă oamenii mă plac, apoi mă gândesc…
  • Pentru oameni sau animale care mor, apoi mă gândesc…
  • (orice altceva), apoi mă gândesc…

Un astfel de exercițiu ne ajută să ne dam seama cum putem cădea în capcana unei gândiri fixate, ca apoi să vedem ce reacții obișnuim să avem faţă de astfel de gânduri.

Primul ajutor pentru griji” este un exercițiu de mindfulness pentru lucrul asupra grijilor, care învață copiii sa își mute atenția în afara minţii şi să se distanțeze de gândurile lor. Spuneți copilului că își poate coborî atenția așa cum coboară un păianjen pe pânza lui. Atenția coboară din ce in ce mai mult, pana în abdomen. Nu exista gânduri in abdomen, doar respirația- mișcarea calmă a respirației. În adâncul abdomenului totul este calm. Aici nu sunt griji. Aici nu sunt certuri. Aici este pace şi liniște intensă.

Ori de cate ori copilul se îngrijorează, acesta poate face doua lucruri:

  1. Să observe în legătură cu ce se îngrijorează
  2. Să își mute atenția de la minte, în jos, către respirația din abdomen, pentru ca aici nu există gânduri.

Bibliografie:

Eline Snel- Sitting Still like a Frog. Mindfulness Exercises for Kids.

Psihoterapia cu ADOLESCENŢI

iStock_21821648_Teens_4x6

O categorie de varsta cu care lucrez de ceva vreme este reprezentata de adolescenti. Acesta etapa de varsta se desfasoara cu aproximatie intre 12 si 24 de ani (da!! trece peste 20 de ani).

Adolescenta este o etapa de viata descrisa adesea ca fiind o mare provocare, atat de psihologi, dar si de catre adolescenti si in special de parintii acestora.

Desi exista teorii multiple despre ceea ce inseamna sa fi adolescent si tot atatea tipuri de psihoterapie si interventie psihologica pentru dificultatile acestei etape de varsta,  ideile care imi plac foarte mult, pe care le aplic in munca mea cu adolescentii apartin psihihiatrului si omului de stiinta Daniel Siegel (www.drdansiegel.com), iar o carte de temelie pentru munca cu adolescentii, scrisa atat pentru specialisti, cat si pentru adolescenti si parintii lor este „Vâltoarea minţii- Puterea si rolul transformarilor cerebrale in adolescenta”, tradusa de curand la Editura Herald.

Ceea ce imi place la abordarea acestui om este faptul ca ofera o perspectiva diferita de a privi adolescentul si perioada de viata prin care trece.  Astfel, in partea de inceput a cartii lui, numeste cateva mituri de care este inconjurata adolescenta, dovedite stiintific a fi false si mai ales daunatoare vietii adolescentilor, dar si adultilor din preajma lor. Miturile sunt urmatoarele:

  1. Hormonii dezlantuiti ii fac pe adolescenti sa „o ia razna” sau „sa-si piarda mintile”. Fals deoarece tot ceea ce traiesc adolescentii este datorat in primul rand schimbarilor aparute in dezvoltarea creierului si mai putin cresterii activitatii hormonale.
  2. Adolescenta este pur si simplu o perioada de imaturitate si adolescentii nu trebuie decat sa se faca mari”. Aceasta perspectiva este limitanta si modul in care putem privi adolescenta este ca o perioada datorita careia adolescentii se pot dezvolta armonios .
  3. „A te face mare in adolescenta presupune tranzitia de la dependenta de adulti la o totala independenta fata de acestia”. Existenta unei tendinte naturale si necesare catre independenta fata de adulti nu impiedica relationarea dintre parinte si adolescent. Tranzitia sanatoasa catre varsta adulta se face prin interdependenta, nu prin izolarea de tipul „descurca-te singur”. Relatiile cu parintii se schimba, fiind accentuata relationarea cu prietenii, cu cei de acceasi varsta.

Ceea ce fac eu in interactiunile cu adolescentii este sa incerc sa trec peste orice fel de mit si sa ii vad asa cum sunt ei, cu nevoile specifice varstei lor, cu provocarile date de toate aceste schimbari de la nivelul creierului, dar mai ales cu modul lor unic de a fi.

Nu spun ca este usor de fiecare data, mai ales in cazurile in care exista si diagnostice psiho-patologice, insa incerc sa rememorez propria adolescenta si sa iau de acolo toate lucrurile bune care m-au facut sa devin ceea ce sunt azi. Pentru ca daca nu as fi trecut prin acesta etapa de viata, as fi ratat ceea ce mi-a adus: intensitatea emotiilor si bucuria experimentarii lor,  o descoperire si implicare sociala mai mare decat la orice alta varsta si multa creativitate.

Asadar, va urez lectura placuta si imi doresc sa gasiti la fel de multe lamuriri pe cate am gasit eu in munca lui Daniel Siegel.

Bibliografie:

Daniel J. Siegel- „Vâltoarea minţii. Puterea si rolul transformarilor cerebrale in adolescenta”.

Editura Herald, 2014

Grup de dezvoltare personală pentru COPII

1388027

Începând cu luna ianuarie 2015, voi realiza in cadrul cabinetului meu  grupuri de dezvoltare personala pentru copii.

Ce este GDP?

Grupul de Dezvoltare Personala reprezintă un loc in care copilul se poate manifesta in mod natural,  autentic, unde se poate auto-descoperi si învăța cum sa fie într-o relație,  beneficiind de suportul, înțelegerea si căldura celorlalți membrii ai grupului.  Fiind un spațiu care oferă siguranță si libertate, copiii pot experimenta in alta maniera situațiile dificile si problemele cu care se confrunta in viața de zi cu zi.

Modalități de lucru in cadrul grupului

Fiind o activitate destinata copiilor, maniera de lucru cu aceștia este specifica vârstei lor. Principala  metoda de lucru va fi jocul, iar in cadrul jocurilor voi aduce tehnici specifice de lucru, cum ar fi: pictura  libera, desenul, teatrul de marionete, instrumente muzicale, modelajul, mișcarea si dansul, dar si tehnici generale de lucru cu copilul in cadrul unui grup.

Modulele

Modulul 1:  Joc si Pictura sau Desen

Pictura si desenul reprezenta o forma de exprimare, si prin intermediul imaginilor si desenelor se eliberează o energie creativa, care poate stimula încrederea in sine a copiilor, o mai mare acceptare a abilitaților lor, data de experiența realizării unei creații. In aceasta experiență a creației, va fi evidențiat procesul, participarea si nu rezultatul final.

Modulul 2: Joc, Mișcare si Dans

Mișcarea ajuta copilul sa își conștientizeze mai bine corpul (atât părțile corpului, cat si corpul in ansamblu), poziționarea corpului,  sa își coordoneze mișcările, sa își dezvolte funcțiile senzoriale  (văz, auz, atingere, gust si miros), dar si sa învețe semnificația limbajului corporal si însemnătatea acestuia in crearea unor relații.  De asemenea, prin o mai buna cunoaștere corporala, copii pot intra mai ușor in contact cu emoțiile lor.

Dansul nu înseamnă doar anumite mișcări  coordonate cu sunetul muzicii, ci o modalitate de a  descoperi propriul ritm corporal acordat la sunetul melodiei. Copii pot experimenta dansul ca pe o modalitate de exprimare corporala.

Modulul 3: Joc si Teatru de marionete

Jocul dramatic este începutul comunicării interactive dintre adulți si bebeluși si încurajează copilul sa dezvolte empatia- înțelegerea a ceea ce simte o alta persoana. Prin intermediul teatrului, copiii pot  explora aceasta comunicare interactiva si pot retrăi experiențe din anii timpurii.

Modulul 4:  Joc si Muzica

Terapia cu ajutorul muzicii reprezintă o modalitate de exprimare a sentimentelor si ideilor cu ajutorul sunetelor combinate într-o maniera specifica. Înțelegerea abilității de a folosi sunetele unui instrument  oferă copilului un sens pozitiv al interacțiunii cu el însuși, si apoi cu ceilalți prin cântarea  la  instrumente si crearea unor sunete care produc propria melodie, unica a copilului.

Modulul 5: Joc si Modelaj

Modelajul, ca mijloc de realizare a contactului copilului cu sine, este o activitate plăcută si relaxanta, cu multiple beneficii, atât pentru îmbunătățirea unor deprinderi, cum ar fi acelea de a doza efortul și amplitudinea mișcării, de a ține corect unealta de scris în mână, dar si acela de a realiza un obiect care reprezintă lumea lui interioara, cu defecte si calități, obiect acceptat si valorizat in cadrul grupului.

Modulul 6:  Joc creativ

Jocul reprezintă activitatea dominanta din primii ani de viată ai unui copil, fiind o experiență formativa majora pe plan mental, fizic, emoțional si spiritual. Un alt beneficiu al jocului este acela de a stimula creativitatea.

Tematica modulelor poate fi reluata, in funcție de nevoile sau cererile copiilor, numărul modulelor putând fi prelungit.

Părinții

Rolul si implicarea părinților in viața copilului este esențială si de baza. De aceea, pe parcursul desfășurării grupului de dezvoltare personala, aceștia vor fi informații despre implicarea si evoluția copilului lor in activitate si despre achizițiile făcute. Pentru menținerea noilor achiziții formate in cadrul grupului, părinții pot descoperi noi modalități de educare si creștere a copilului, oferindu-i  susținere, esențială pentru valorificarea rezultatelor terapeutice si păstrarea lor in timp.

De asemenea, părinții au ocazia de a participa la ateliere de Parenting, susținute de colegii mei cu care colaborez in cadrul cabinetului Ora de terapie (www.ora-de-terapie.ro). Aceste grupuri vor avea loc simultan cu grupurile de dezvoltare personala ale copiilor.

Părinții care aduc 1 copil la grupurile de dezvoltare personala beneficiază  de o reducere de 20% din costurile grupurilor de Parenting.

Categorii de vârstă

4-6 ani

7-9 ani

Ședință de intercunoaștere si evaluare

Programul Grupului de dezvoltare personala va tine cont de vârsta, nevoile si preocupările fiecărui copil in parte. De aceea, voi realizat o ședință de intercunoaștere si evaluare cu fiecare familie in parte (părinți si copil) înainte de începerea grupului, pentru a stabili împreună obiectivele terapeutice de atins pentru fiecare copil.

Costul sedintei este 40 lei.

Costuri si program

Costul unui modul este 40 lei/copil/pe sedinta,  durata unui modul este de 60 minute, iar frecventa este de 1 modul pe săptămână.

Grupul va avea un număr de 4 copii si va începe in momentul in care vor exista 4 cereri.

Programul grupurilor va fi stabilit de comun-acord cu părinții.

Psihoterapia cu şi pentru COPII

images (1)

Am fost intrebata adesea de ce imi place sa lucrez cu copii si adolescenti.  De multe ori am oferit un raspuns in functie de persoana si de contextul in care ma aflam. Acum, alegand sa am un moment de introspectie pentru a-mi oferi cu adevarat un raspuns, inteleg ca la baza motivatiei mele stau aspecte personale, dar mai ales aspecte profesionale.

Aspectele personale sunt usor de intuit: lucrul cu copiii imi permite manifestarea unor comportamente copilaresti, imi faciliteaza explorarea lumii lor prin intermediul a cat mai putine cuvinte si a cat mai multa joaca, imi ofera sansa sa imi duc creativitatea si autenticitatea la un nivel mult ridicat decat in interactiunile cu adultii (cu copii nu pot fi altcineva decat EU, pentru ca ei au inca aceasta abilitate innascuta de a simti persoana de langa ei; pe masura ce crestem, aceasta abilitate se diminueaza, este acoperita de mecanisme de aparare). Si cred ca cel mai important aspect este acela ca INVAT din fiecare interactiune cu ei. De aici pot trece catre aspectele profesionale ale motivatiei mele.

Aceste aspecte profesionale au la baza in primul rand respectarea eticii in lucrul psihoterapeutic. Lumea si modul de a fi ale unui copil le vad ca fiind mult mai fragile decat ale unui adult si pot cadea in capcana greselii mai usor. De aceea, in lucrul meu cu copii imi exersez permanent abilitatea de a-l respecta pe copil, ca om cu individualitate proprie, cu nevoi si dorinte si ganduri si emotii specifice varstei la care se afla. Apoi sunt atenta la sistemul familial al copilului, la ce se intampla in cadrul acestuia si la cum se integreaza individualitatea lui in acest sistem. Respectand aceste principii aduc etica in lucrul meu cu copiii.

Un alt aspect profesional pe care il consider esential in a face psihoterapie cu copii este legat de formarea mea ca psihoterapeut pentru copii.  Cred cu tarie cu nu orice psiholog sau psihoterapeut poate lucra cu copii, tocmai de aceea este nevoie de o formare specifica, cu modalitati de interventie si lucru specifice pentru copii. Am ales sa fac mai multe formari de acest fel si voi mai face pe parcursul practicii mele clinice, pentru ca in felul acesta lucrez etic si profesional.

Tocmai din aceasta perspectiva aduc aici un contra-argument ideii conform careia „Este mult mai usor sa faci psihoterapie cu copii decat cu adulti”. Spun ca nu este asa pentru ca acest tip de psihoterapie necesita o maniera specifica de lucru, pentru care se fac formari profesionale specializate (deci investitie de energie, bani, timp si motivatie implicita); pentru a lucra cu un copil este nevoie intotdeauna sa incepi prin a aborda adultii din viata copilului si de a con-lucra cu acestia, deci niciodata nu lucrez doar cu copilul.

Acestea sunt cateva din aspectele lucrului meu psihoterapeutic cu copii.

In cazul lucrului cu adolescentii, motivatia mea se schimba pe alocuri. Insa acesta este subiectul unui alt articol, pe care il voi scrie in curand.

Cât de pozitiv/ă eşti?

Tocmai am descoperit o cale foarte usoara de a-mi verifica starea emotionala zilnica.

Imi imaginez ca daca ati avut contract cu o sedinta de psihoterapie, cu siguranta ati fost intrebati de catre psihoterapeut/a „Cum te simti?/ Ce simti acum?”. Definirea emotiilor nu este atat de usoara precum pare. De multe ori am auzit raspunsuri de genul : „Ma simt ca si cum as fi fost mintit/a” sau „Ma simt rau/ aiurea/ prost/ciudat/ bine/ca la scoala”. Aceste raspunsuri nu definesc, de fapt, emotia simtita, ci ganduri sau uneori, senzatii corporale. Pornind de la cele patru emotii de baza (frica, furie, bucuria si tristete), putem simti o varietate de alte emotii.

Am gasit chiar o clasificare foarte explicit facuta de Daniel Goleman (parintele inteligentei emotionale):

emotii Goleman

Micul chestionar pe care l-am descoperit pe acest site: http://www.positivityresonance.com/survey.php?loc=pos acopera o gama larga de emotii pe care le putem simti sau nu pe parcursul unei zile si ne ofera posibilitatea de a tine o evidenta pe parcursul a 2 saptamani a starii noastre emotionale, focusul fiind, de fapt, pe stare de pozitivitate, in general.

Pentru curiozitatea personala, voi tine aceasta evidenta timp de doua saptamani. Mi se pare si un bun exercitiu de introspectie.

Voi ce parere aveti?

Diferenţe între PSIHOLOG, PSIHOTERAPEUT şi PSIHIATRU!

Încă de când am intrat in domeniul Psihologiei si apoi al Psihoterapiei, am dorit sa scriu despre diferențele dintre acestea si alte domenii afiliate, atât pentru plăcerea personala de a transmite informația corecta celui de lângă mine, cat si pentru a contribui la educația generala.

Nu de puține ori am primit întrebarea: “Ce face, mai exact, un PSIHOLOG?”, “Cum, psihologul si PSIHOTERAPEUTUL fac lucruri diferite? ”, “In cazul acesta, care mai este rolul PSIHIATRULUI?”. Voi încerca sa răspund la aceste întrebări prin informațiile de mai jos.

PSIHOLOGUL este cel care a terminat Facultatea de Psihologie, obținând astfel licența in Psihologie. Pentru a putea practica legal si a fi cu adevărat in serviciul oamenilor, psihologul trebuie sa urmeze o formare post-universitara sau un master intr-una din următoarele specializări: psihologie clinica, consiliere psihologica, psihoterapie, psihologie educationala, psihologia muncii, psihologie judiciara etc. După ce finalizează aceste formari/mastere, merge la Colegiul Psihologilor din Romania si își ia atestat de libera practica (si acesta din urma având niște trepte profesionale de urmat).

PSIHOTERAPEUTUL este fie medicul psihiatru, fie psihologul care a făcut ulterior si o formare/un master in psihoterapie. El se ocupa de intervenția prin mijloace specifice asupra acelor probleme ale omului, care ii perturba sistematic viața psihica, emoțională sau sociala sau care ating pragul de afecțiune patologica.

Veți fi auzit, probabil si de următoarele specializări- consiliere psihologica si psihologie clinica, de aceea consider ca este important sa ofer informații corecte si in ceea ce le privește.

Consilierul psihologic este psihologul care a urmat specializarea pe consiliere psihologica. El se ocupa de optimizarea si dezvoltarea personala a oamenilor sănătoși, care se afla intr-un impas ce le afectează viața de zi cu zi.

Aici voi menționa ca mai exista si alte tipuri de consiliere, fiecare abordând o alta ramura a psihologiei (consiliere școlara, consiliere vocaționala, consiliere in mediul organizațional etc.)

Psihologul clinician este psihologul cu formare in psihologie clinica. Îl întâlniți cel mai adesea in spitale sau clinici, lucrând in colaborare cu un medic psihiatru, cu ajutorul testelor psihologice. Acesta evaluează, stabilește factorii psihologici relevanți pentru starea de sănătate sau boala si intervine prin consultanta acolo unde este necesar.

PSIHIATRUL este absolvent al Facultății de Medicina, care a urmat un rezidențiat pe specialitatea Psihiatrie. Este singurul care are competenta de a trata bolile mintale grave de nivelul dementelor, schizofreniilor, depresiilor majore, etc. si poate prescrie tratament medicamentos. Prin formaţia sa, el abordează tulburările psihice mai degrabă dintr-un punct de vedere medical decât dintr-un punct de vedere psihologic. Acesta poate fi, la rândul sau, psihoterapeut, daca realizează o formare de specialitate intr-una din abordările psihoterapeutice recunoscute de Colegiul Psihologilor din Romania.

Este nevoie sa menționez ca medicii (de orice specialitate) pot deveni psihoterapeuți, daca urmează un curs de formare in psihoterapie.

Aceia dintre voi care aveți si alte informatii, sunteti liberi sa le completati pe cele prezentate de mine!