Dificultatile copilariei si adolescentei

anger

Perioadele de varsta mentionate in titul aduc cu ele momente de placere, satisfactie, invatare reciproca (atat pentru copii, cat si pentru parinti sau alti ingrijitori). Adesea insa aceste momente sunt umbrite de perioade mai lungi in care copilul se confrunta cu dificultati emotionale, fiziologice sau sociale , care perturba ritmul obisnuit al familiei si implica schimbari in dinamica relatiilor copil-parinte, parinte-parinte, copil- profesor sau reciproca.

Ceea ce este important de stiut in acest context este raspunsul la urmatoarea intrebare: Sunt aceste perioade dificile doar niste faze, niste crize specifice varstei sau putem vorbi despre o problema mai serioasa, o posibila tulburare?

Crizele de dezvoltare sunt deja cunoscute si predictibile, de aceea expertii in dezvoltarea copilului le-au oferit diverse nume : „Teribilii Doi ani „, „Sensibilii Sase ani”etc. Unii copii trec prin aceste crize ca la carte, altii par sa treaca prin anii timpurii ai dezvoltarii lin, fara prea multe probleme, urmand ca mai tarziu sa aiba o criza „intarziata” sau mai puternica la o varsta mai mare.

Parintii care sunt pregatiti pentru aceste etape dificile isi pot schimba stilul de parentaj pentru a preintampina provocarile specifice crizelor de dezvoltare. O abordare mai veche si deloc benefica a fost urmatoarea:”Este doar o faza? Atunci o vom ignora sau asteptam sa creasca copilul”. A incerca sa ignoram ceea ce nu poate fi ignorat nu este doar frustrant pentru parinte si copil pe intreaga perioada de luni (uneori ani) de zile cat dureaza comportamentul, ci poate impacta negativ dezvoltarea copilului, care este modelata de comportamentele si trairile emotionale pe care copilul le are si de reactia parintilor la acestea.

Imi propun ca in articolele urmatoare sa abordez diverse dificultati ale copiilor si adolescentilor, pe care le intalnesc in practica mea, pe care le traiti si voi (cu siguranta!) in relatia cu proprii copii sau elevi, daca cititi din rolul de profesor, sa diferentiez intre o „criza de dezvoltare” si o posibila tulburare a copilariei si sa va propun diverse strategii de abordare a acestora.

Exemple de dificultati ale copilariei si adolescentei pot fi: fiica mea mananca putin si doar anumite feluri de mancare (dificultatile alimentare si obezitatea), fiul meu nu sta nicio clipa (activitate excesiva), fiica mea de 7 ani isi suge inca degetul (suptul degetului, rosul unghiilor), fiul meu de 8 ani inca uda patul (enuresis/encopresis),  fiul meu se ingrijoreaza prea mult (anxietatile copilariei), fiica mea are o stare proasta zilele acestea (stari emotionale oscilante), fiul meu este neascultator, nu face niciodata ceea ce ii cer (incapatanarea, nesupunerea).

Cand aceste dificultati dureaza mai mult timp si cresc in intensitate, atunci putem vorbi despre probleme care sunt mai mult decat o „criza de dezvoltare”. Ne referim atunci la Tulburarea cu Deficit de Atentie si Hiperactivitate sau ADHD, Tulburarile de invatare, Tulburarile de alimentatie, Ticuri, Tulburarea Obsesiv-Compulsiva, Depresia, Tulburarile de somn etc.

Pentru ca adesea parintii imi spun ca nu vor ca fiul sau fiica lor sa primeasca o eticheta dureroasa si stigmatizanta (perspectiva din ce in ce mai prezenta in abordarile de parenting actuale), voi incerca sa prezint aceste dificultati din perspectiva lui Daniel Siegel de haos sau rigiditate (modelul sanatatii mintale prezentat de mine intr-un articol anterior).

Asadar, sa le luam pe rand!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s